1. De-aceea, Doamne, m-ai zidit
ca să Te laud ne-ncetat.
Și rostu-acesta împlinit,
în mine-l vreau cu-adevărat!

R: Te laud, Te laud, Te laud mereu,
pe Tine Te laud, Slăvit Dumnezeu!

2. De-aceea Tu, c-un mare preț,
răscumpărare mi-ai adus,
ca să Te laud mai măreț
și să mă-nchin tot mai supus!

3. De-aceea m-ai născut din nou
și m-ai înveșmântat în har,
ca să Te laud cu ecou
de-aici și-n ceruri iar și iar!

4. De-aceea, Duhul Tău cel Sfânt
mă umple cu sfințitu-I foc,
ca să Te laud neînfrânt
în orice timp și-n orice loc!

5. O, Doamne, înțeleg și știu
menirea mea și voia Ta:
ca să te laud tot mai viu
și mai frumos să-Ți pot cânta!

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 192.