1. Noi venim și de-astădată,
Doamne, să Te preamărim,
pentru mila Ta bogată,
ce-o primim ca să trăim!

R: Căci din Tine curg șuvoi
harurile peste noi.
De aceea ne-nchinăm,
/: Doamne, și Te lăudăm! :/

2. Mulțumim de re-nnoirea
îndurării ce ne-o dai,
ea ne este întărirea
alergării către rai!

3. De nespusa-Ți bunătate,
de-al iubirii Tale dar,
pentru toate, pentru toate,
laudă-Ți cântăm cu jar!

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 200.