1. Dinspre cer înspre pământ
să privesc deplin mereu,
/: să pricep, o, Tată Sfânt,
adevărul Tău cel greu. :/

R: Să mă-nveți să trăiesc,
Doamne, felul Tău ceresc!

2. De la Tine spre făpturi
să mă uit și să-nțeleg,
/: Doamne-a-Tale-nvățături,
adevărul Tău întreg. :/

3. Din-nălțime spre ce-i jos,
pururi ochii să mi-ndrept,
/: să cunosc neîndoios
adevărul Tău cel drept. :/

4. De la Sfântă Cartea Ta
să-mi porneasc-a-mele căi,
/: Doamne, ca să pot afla
adevărul despre-ai Tăi. :/

5. Doamne-n harul Tău ceresc,
să m-ajuți neîncetat,
/: să cunosc și să trăiesc
adevărul Tău curat! :/

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 32.