1. Să n-ai mersul negru
din păcatul greu,
ci din albul păcii
dat de Dumnezeu!
Doar lumina-i mersul
Tatălui Ceresc,
cei născuţi dintrânsul
viaţa Lui trăiesc!

2. Să n-ai cântul smoală,
zămislit în iad,
cu miros de boală
înspre-al lumii vad!
Ci din albul veșnic,
zămislit din cer,
fie-ți cântul sfeşnic
celor care pier!

3. Să n-ai gând de beznă,
gând din praf născut,
și nici laţ de gleznă
de pământ ţinut!
Ci să zbori spre soare,
gânduri albe-având
ca o sărbătoare,
Domnului cântând!

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 397