1. Nu știu, calea s-a schimbat,
sau am săvârșit păcat,
/: de nu pot înainta
după cum e voia Ta? :/

2. Calea Ta e cer senin,
Doamne, de Te-ascult deplin
/: și pe ea alerg cu spor
ori de urc, ori de cobor. :/

3. Calea Ta e numai har,
Doamne, dac-al ei hotar,
/: eu îl țin necontenit,
după cum l-ai rânduit. :/

4. Calea Ta e-al păcii rai,
Doamne, de Te am în trai,
/: după viul Tău Cuvânt
și pe soare și pe vânt. :/

5. Calea Ta mă duce Sus,
Doamne-așa cum mi-ai spus,
/: dacă am un mers frumos,
și mă smulg din tot ce-i jos. :/

6. Doamne, Calea Ta ești Tu,
și pe Ea întreg mă du.
/: Tu, întreg în mine fii
azi și mâine și-n vecii! :/

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 48.