1. Vorbirea mea-i lumină
când Te rostesc, ISUSE,
/: și-arăt o cale lină
spre ceruri nemaispuse. :/

2. Trăirea mea-i dulceaţă,
când iau cu ascultare
/: Cuvântul Tău în viaţă
și-n sfântă închinare. :/

3. Lucrarea mea-i cu roadă,
când Duhul Sfânt mă ține.
/: Atunci toţi pot să vadă
că Tu domneşti în mine. :/

4. Întreaga mea ființă,
Isuse-n veci să-Ți fie
/: o dragoste-n credință
și-o laudă mai vie! :/

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 363