1. Mi-e sete de lumina
și pacea Feţei Tale,
chiar de mă scald în ele,
Isuse-aici în vale.

R1: Cu cât le sorb dulceaţa,
si setea se mărește.
Dar asta-mi este lupta
ce-n duh mă fericeşte.

2. Eu nu-mi doresc vreodată
s-ajung la săturare,
ci dă-mi de-a Ta Fiinţă,
o sete şi mai mare!

R2: Să beau, Isus, din Tine,
și pace și lumină,
acum când trec prin lume
și-n vecii ce-au să vină!

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 347