1. Tu nu mi-ai dat să cânt nici morții
nici ce e omu-n orice fel,
căci aruncat e zarul sorții
pământului cu ce-i pe el.

R: Isuse, Tu mi-ai dat să cânt
eternu-Ţi Nume-nalt şi sfânt,
căci Tu ești Viața şi-nvierea,
și Adevărul și Puterea,
Tu ești Lumina și Iubirea,
și numai Tu dai mântuirea!

2. Tu mi-ai turnat în suflet jarul
să-Ţi cânt Cuvântul ne-nserat,
căci Tu în el cuprins-ai harul
și Adevărul minunat!

3. Tu mi-nnoieşti deplin lumina
să nu amestec în cântări
ceva de jos, ce poartă vina
ne-adevăratei închinări.

4. Eu n-am în mine vrednicia
să cânt frumos, să cânt divin,
dar Tu, Isus, mi-eşti Obârşia
oricărui dar ce-l am! Amin!

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 331