1. Învaţă-mă, o, Dumnezeul meu,
în toate să Te văd pe Tine,
/: şi-n tot ce spun și-nfăptuiesc mereu,
să fii văzut doar Tu, mai bine! :/

2. O întrupare-a sfântului Cuvânt
să fiu, prin harul Tău cel mare,
/: să poți să ai folos din tot ce sunt
oricând, pe orișice cărare! :/

3. Să nu Te laşi împiedicat nicicând
de nelipsita-mi slăbiciune,
/: ci biruieşte-mă şi-n mers şi stând,
și-n lucrul Tău deplin mă pune! :/

4. Spre bucuria Ta întreg să fiu
şi-n miez de zi şi-n miez de noapte,
/: să n-am în duh nimic pustiu,
ci pentru Tine roade coapte! :/

5. Învaţă-mă, o, Dumnezeul meu,
în toate să Te văd pe Tine!
/: Pătrunde-mă cu Duhul Tău mereu,
ca să Te vezi frumos în mine! :/

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 311