1. Tu Sfințitoru-oricărui început,
sfințește drumul care-mi naște gândul.
Să aibă adevăru: Tău ca scut,
și harul Tău, o, Doamne, priveghindu-l.

R: Doamne, Doamne-ascultă rugăciunea mea,
căci poartă voia Ta în ea!

2. Iar gându-mi să se-mbrace în cuvânt,
cuvântu-mi să se facă albă faptă,
ca să-Ți înalțe Numele Tău sfânt
și să arate Calea Ta-nțeleaptă!

3. Te rog, o, Dumnezeul meu cel bun,
să nu-mi lași liberă nicicând ființa,
ci orice gând în toate să-l supun
voinței Tale, ca să-mi crești credința!

4. Fii Tu-nceputu-oricărui gând al meu,
și Tu sfârșitul lui, cu rod și soare,
din toate Tu să ai folosul greu
acum și în eterna Sărbătoare!

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 87.