1. Cu-a timpului suveică
îmi țes necontenit,
ori alb ceresc, ori negru,
veşmânt înveşnicit.

R: Timpul ce mi-i dat,
să mi-l trăiesc curat,
sub jertfa lui Hristos
să-mi țes veşmânt frumos!

2. De iau din ceruri firul
cel alb de adevăr,
îmi ţes cu orice clipă
un alb veşmânt de cer.

3. Și de-mpletesc credința
cu dragostea deplin,
îmi ţes cu neoprire
un alb veşmânt divin.

4. Hristos îmi dă putere
prin harul Său mereu,
să-mi ţes din alb veşmântul
cu chip de Dumnezeu!

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 222