1. De-o noapte cu stele atâte-au fost scrise,
De când Cel Preaînalt s-a-ntrupat
Dar nu-n loc de vise Mesia venise,
Ci-n iesle-ntre paie culcat,
Parfum de rășină, de brad nicăieri,
Ci numai a grajd mirosea,
N-a fost strălucire de vii scânteieri,
Da-n iesle Hristosul era.

2. Azi totul se-mbracă-n sclipiri de culoare,
Miresme de brad și colind
Și pare că ieslea-i un loc de visare,
Nu-i zarvă de vite mugind,
Sunt mese-ncărcate, belșug și cântări,
Bogate sunt darurile,
E plin de podoabe, mulțimi de serbări,
Dar Domnul Hristos unde e?

3. De cât timp răsună-n a noastre urechi
Colind cu-amintiri încărcat?
Căutăm bucuria în cântece vechi,
Uitând să ne fi închinat,
Veniți să ne-ntoarcem la Domnul cel Sfânt,
Smeriți să plecăm fruntea iar,
Căci nu-i bucuria-n nostalgicul cânt,
Ci-n El, sărbătoare și har!