1. O, Betleem, când la tin’ mă gândesc,
Ce bucurie în suflet primesc!
Căci Dumnezeu de noi S–a îndurat,
Trup omenesc pentru noi a luat.

2. Și părăsind strălucirea de sus,
A locuit printre oameni Isus
El S–a născut în umilul sălaș,
În Betleem, ne–nsemnatul oraș.

3. O, Betleem, când la tine mă gândesc,
Pacea deplină în suflet primesc,
Câtă–ndurare și har mi–ai adus,
Ieslea umilă și Pruncul Isus!

4. El va rămâne o stâncă–n nevoi,
Emanuel, Dumnezeu e cu noi!
Când la Golgota viața Și–a dat,
Pân’ la sfârșit ne–a iubit ne–ncetat!