1. Spuneau demult profeții că un Prunc ceresc
Urma să vină–n lume pe plaiul evreiesc,
El, cu a Sa iubire, o țară să clădească,
Cu pace fără margini Iudeea s–o împânzească.
/: S–aducă El speranța, să–mpace mulți dușmani,
Să nu mai fie ură, uciși, lăsați orfani,
Dar mulți, în așteptare, au murit visând,
Crezând că noul Rege revine în curând. :/

2. Dar iată–un zvon făcut ecou prin toată țara
Venise–n Betleem un înger la fecioară,
I–a spus că în curând va naște sfântul Fiu,
Conceput de Duhul, de Cel ce este viu.
/: El găsise o cale de–a fi cu noi părtaș,
Să–și dezbrace slava, să fie Copilaș,
Venise–n lumea noastră, nu ca Împărat,
Ca Prunc smerit ce–avea un preț de dat. :/

3. A venit din cer, a ajuns la noi,
Să ne scape de ziua de Apoi,
A venit să crească, nu–n castele regești,
În inimi primitoare, în case omenești.
/: Cei ce vrem să crească, apoi să fie Domn,
Să–I dăm viața, să ne trezim din somn,
Doar așa Copilul va crește fericit,
Atunci Isus domnește, vei fi mântuit! :/

I: Autori text: Gică Barbu
Compozitor: Ruben Diaconu