1. Veghez mereu, la-ndemnul Tău
ca râul sfânt al vieții mele
să nu-și îndrepte drumul său
spre mlaştini de păcate grele.

R: Doamne, Doamne, Tu mă-ndemni duios
/: să veghez mai credincios! :/
Să mă rog şi să veghez,
haina albă să-mi păstrez!

2. Veghez mereu, dar Tu-mi trezeşti
cocoşul duhului întruna,
să pot s-alerg spre culmi cereşti.
- Că-i timpul când Tu-mi dai cununa.

3. Veghez mereu, căci Tu îmi ții
deschise genele credinței;
e harul grijii Tale vii,
ce-mi dă lumina biruinței!

4. Veghez mereu, iubirea Ta
în noaptea mea-i amiază plină.
Tu, numai Tu mă poți purta
veghind, pe calea Ta divină!

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 74