1. Doamne, Tu ești pricina laudei mele!
Te laud, Te laud!
Doamne, Tu ești Cel mai deasupra de stele,
Cel mai de jos de cât ele,
Dragostea, dragostei mele,
Te laud, Te laud!

R: Doamne, Doamne,
Doamne, Te laud, Te laud!

2. Doamne, Tu ești pricina-ntreagă-a cântării,
Te laud, Te laud!
Doamne, Tu-mi ești Viaţa și-Avântul lucrării,
Scut în adâncu-ncercării,
Focul și Duhul cântării!
Te laud, Te laud!

3. Doamne, Tu-mi ești pricina stării divine,
Te laud, Te laud!
Doamne, Tu ești Harul de azi și de mâine,
Plinul eternei Lumine,
Ceruri și Raiuri divine!
Te laud, Te laud!

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 145