1. O, Doamne, dă-mi Tu neplăcere
de tot ce e străin de Tine,
de calea cea plăcută care
din lumea fărdelegii vine!

R: Rugăciunea mea,
vezi ce arde-n ea!
/: Harul Tău Ți-l cer,
Tatăl meu din cer! :/

2. De tot ce-și are jos izvorul,
de tot ce firea-mi veche cere,
de pământeasca frumusețe,
o, Doamne, dă-mi Tu neplăcere!

3. De tot ce-mi gâdilă simțirea
şi-mi creşte-a eului putere,
de tot ce-ncântă-a mea privire,
o, Doamne, dă-mi Tu neplăcere!

4. De tot ce pare sfânt și nu e,
ce sun-a cânt și mângâiere,
de dragostea înşelătoare,
o, Doamne, dă-mi Tu neplăcere!

5. Şi toarnă-n mine adevărul
întreg de dincolo de sfere,
cu rânduirea-i minunată!
o, pentru el dă-mi Tu plăcere!

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 82