1. /: Menirea mea pe pământ: :/
Să semăn, Doamne-al Tău Cuvânt
prin trai, prin vorbă și prin cânt,
prin tot ce am, prin tot ce sunt,
prin toate să Te vezi TU Sfânt!

R: În vorba mea să fie
izvoare de-apă vie,
din Tine, Isuse, țâșnite,
spre Tine să curgă-nmulțite!

2. /: Menirea mea cea de-acum: :/
Să fiu la cei din jur un drum
spre Tine ca să vadă cum
m-ai mântuit din văi cu fum,
să-Ţi cânt curat și nu oricum!

3. /: Menirea mea eu o ştiu: :/
Să apăr adevărul viu
pe-al lumii înghețat pustiu,
cât timpul încă nu-i târziu,
spre slava Ta, Isus, să fiu!

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 141