1. Pe calea cea croită de Cuvânt,
eu vreau s-alerg cu spor-nainte!
Oricât mi-ar sta-mpotrivă val şi vânt,
în Tine mă încred, Părinte!

R: Cuvântul Tău, Cuvântul Tău,
mă izbăvește de cel rău,
şi-mi zămisleşte fericit,
Părinte, chipul Tău slăvit!

2. Iar şoaptele din margine de drum,
spre mine zilnic îndreptate,
cu-ameninţări, ori cu al slavei fum,
eu prin Cuvânt le-nfrâng pe toate.

3. Putere n-am s-alerg pe calea Ta,
și nici voinţă de-mplinire,
dar știu că tu prin har mi le vei da,
şi prin Cuvânt desăvârşire!

4. Doar calea cea croită de Cuvânt,
e adevăr, e har și soare.
Pe ea, o, Dumnezeul meu Preasfânt,
mă duci la slava viitoare!

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 122