1. Când în minte vrea să-mi vină
gândul liber plin de dor,
/: Doamne, dă-mi atunci din Tine
gândul Tău izbăvitor! :/

R: Domnul meu, Domnul meu,
stăpânește-mă mereu!

2. Când mi se deschide gura,
ca să-mi iese vreun cuvânt,
/: Doamne, fă-mi-o să rostească
viul Tău Cuvânt nefrânt! :/

3. Când picioarele-mi s-alerge
vor pe-un drum, de cer străin,
/: Doamne, drumul Tău sub ele
să mi-l pui curat, deplin! :/

4. Iar când mâinile vor lucrul
și se-avântă înspre el,
/: Doamne-ndreaptă-le-n ogorul
Tău oricând şi-n orice fel! :/

5. Ţine-mi slaba mea fiinţă
toată-n Tine necurmat,
/: spre folosul Tău, o, Doamne,
azi și-n veacul minunat! :/

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 98