1. Suflete-al meu, pentru ce te mâhneşti,
pentru ce-n îndoială trăieşti?
Oare-n cer S-a schimbat Dumnezeu,
nu-ţi mai dă harul Lui când Ţi-e greu?

R: /:Tu să ştii cu-adevărat, :/
/: Dumnezeu nu S-a schimbat, :/
nu S-a schimbat!

2. Suflete-al meu, tu nădejdea s-o pui
ne-ncetat în comorile Lui!
Dumnezeu e Acelaşi în har!
În iubire nu are hotar!

3. Suflete-al meu, fii adânc liniştit,
să Te-ncrezi în Hristosul jertfit,
căci prin cruce, cu Tatăl Divin,
pentru veci te-a-mpăcat pe deplin!

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 358