1. Nu e de-ajuns să spui cu vorba: cred!
Ci roadele credinţei să le-arăți.
Credință au aceia ce se-ncred
în Domnul şi-n preasfintele-I poveţi.

R: Credinţa, credinţa
în Domnul Hristos,
îți mută ființa
/: în cerul frumos! :/

2. Nu e de-ajuns să-ncepi, ci să sfârşeşti
umblarea pe-al credinţei drum sfințit.
Lumina tainelor dumnezeieşti
o ai în alergatul neoprit!

3. Nu e de-ajuns credinţa ca altar,
ci-apride-o-n focul dragostei deplin.
Atuncea jerfa ei nu e-n zadar,
și tot ce faci e adevăr divin.

4. Căci Pildă strălucită e Hristos:
nu numai Betleemul l-a gustat,
ci Golgota cu ceru-ntunecos.
- Acesta-i preţul ce ne-a cumpărat!

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 172