1. Dacă trăiesc și dacă port pe umăr
măcar un strop din roadele divine,
și dacă sunt în holdă fără număr,
culegător de spice pe coline,
atunci e bucurie-n pieptul meu,
atunci pământu-ntreg e-n rând cu mine.
Iar dacă plec, mă duc Ia Dumnezeu -
mă duc Ia Tatăl Sfânt - și e mai bine.

2. De altă parte, am citit și știm
că toate-aici lucrează împreună
spre binele acelor ce iubim,
spre binele acelor care-adună.
Căci clipa despărțirii, dacă vine
ea vine totuși spre folosul meu.
Căci dacă plec, mă duc Ia Dumnezeu
mă duc Ia Tatăl Sfânt - și e mai bine.

I: Cântările Harului, volumul 7, cântarea 356.
Autor text: Costache Ioanid