1. Nu-i laudă adusă
lui Dumnezeu din cer,
de nu-i deplin aprinsă
din viul adevăr.

R: Adevăru-i temelia,
curăţia, bucuria, şi-armonia, peste tot.
Din fiinţa Lui ţâşnită,
orice faptă e sfințită,
/: şi-i primită :/
de Stăpânul Savaot!

2. Nu-i cântec de mărire
lui Dumnezeu cântat,
de nu-i întreg iubire
și adevăr curat.

3. Nu-i dreaptă închinarea
ce dăm lui Dumnezeu,
de n-are aşezarea
în adevăr mereu.

4. El, Dumnezeul veşnic,
vrea adevăr să fim:
lumina Lui în sfeşnic
şi-aşa să-L preamărim!

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 184