1. Din grija Ta dumnezeiască,
mă scalzi în har necontenit,
/: să poată toţi să mă cunoască,
Isus, că Tu m-ai mântuit! :/

2. Și-n adevăr, cu neoprire,
mă-mbraci frumos, desăvârşit.
/: ca să se vadă-n strălucire,
Isus, că Tu m-ai mântuit! :/

3. M-ai rânduit ca mărturie
pe-acest pământ nelegiuit,
/: ajută-mă ca toţi să știe,
Isus, că Tu m-ai mântuit! :/

4. Și dacă e ceva în mine,
ce pare-a fi deosebit,
/: să afle toţi, că de la Tine
eu am, că Tu m-ai mântuit! :/

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 218