1. Cu ploaia Ta cea roditoare,
o, Doamne, vino-n starea-mi aspră!
/: Şi-a dragostei divină floare :/
/: să umple-a vieţii mele glastră! :/

2. Cu pacea Ta dumnezeiască,
pătrunde-mi starea frământată,
/: să poată duhul să-mplinească :/
/: chemarea care-mi este dată! :/

3. Cu raza Ta cea neînvinsă,
îmbracă-mi starea cea de noapte,
/: să-mi fie candela aprinsă :/
/: şi-n pomul vieţii roade coapte! :/

4. Căci Tu eşti Sfânta Obârşie,
o, Doamne-al orişicărui bine,
/: ce curge lin din veşnicie :/
/: spre veşnicia care vine! :/

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 321