1. Cu flacăra inimii mele,
Te laud, Preasfânt Dumnezeu,
/: pe munţi și-n adânc de vâlcele,
pe Tine Te laud mereu! :/

R: Te laud, Te laud!

2. Și lauda vreau să-mi răsune
spre Tine, Părinte iubit,
/: mai sfânt pe-ale duhului strune,
cum Tu mi-o doreşti neoprit! :/

3. Fă-mi Tu, pe deplin acordată,
a inimii harfă oricând,
/: cu dragostea Ta minunată,
să-Ţi cânte doar Ţie arzând! :/

4. Te laud, să-Ţi fac bucurie,
Părinte, acum și-n vecii,
/: întreaga-mi fiinţă să-Ți fie
ţesută din vii melodii! :/

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 157