1. Când deznădejdea te cuprinde
de tot ce-n jurul tău tu vezi,
/: priveşte-n sus și ţi se-aprinde
lumina sfintelor dovezi. :/

2. Să crezi că Dumnezeu îşi tine
făgăduinţa Sa deplin,
/: și nu te va lăsa pe tine,
strivit în deznădejdi şi-n chin. :/

3. Nădăjduieşte când o lume
se zbate frântă la pământ,
/: atunci ţi-arată harul cum e
al izbăvirii legământ. :/

4. Tu ai un Tată-Atotputernic,
să nu te temi că eşti uitat!
/: El te-a născut, tu dă-I cucernic
credinţa ta cu-adevărat! :/

5. Și vei vedea cum îți răsare
din noaptea deznădejdii grea,
/: lumina biruinţei mare,
cu toate roadele din ea! :/

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 304