1. Cei ce stau cu adevărul
nestricat în duh și-n trup,
/: înţeleg ce este cerul,
și lumina-i n-o-ntrerup. :/

R: Adevărul, Adevărul,
El e cerul, El e cerul!

2. Sub puterea lui divină
gândurile zămislesc
/: roade albe de lumină
şi un trai dumnezeiesc! :/

3. Adevăru-n întregime
nu încape-ntr-un cuvânt,
/: taina lui n-o poate nime'
s-o cuprindă pe pământ! :/

4. Dar atât cât trebuiește,
Adevăru-şi dă senin
/: omului care-i doreşte
felul său, în trai deplin! :/

5. Dacă stai cu adevărul
cum e dat de Sus, frumos,
/: ești unit întreg cu cerul
și cu Domnul Sfânt, Hristos! :/

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 142