1. Calea mea e-n veci 'nainte,
ca lumina-n mersul ei,
Dumnezeul meu, Părinte,
fă-mi lumina sfânt temei!

R: Mai credincios
s-alerg frumos,
pe drumul drept,
cu foc în piept!
Să pot purta solia Ta,
al Tău Cuvânt, o, Tată Sfânt!

2. Calea mea e Adevărul,
neclintit şi neschimbat,
obârşia lui e cerul,
e Cuvântul Întrupat!

3. Calea mea din Tine vine,
şi spre Tine duce-n veac.
Zările-i sunt mai senine,
căci din Tine se desfac!

4. Dumnezeul meu, Părinte,
prin furtuna cea mai grea,
calea mea-i mereu 'nainte,
căci Tu mă-nsoţeşti pe ea!

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 104