1. Mireasa Ta-i străină-n lume,
Isuse Mire Preaiubit.
Nu poartă un măreţ renume
pe-acest pământ nelegiuit.

R: Isuse, Isuse!

2. Cu ochi bănuitori privită,
chiar de acei ce înţeleg
chemarea ei - din cer primită -
nu-i vor și drumul crucii-ntreg!

3. Prin jertfa Ta-i răscumpărată,
şi-n învierea Ta i-ai dat
o nouă naştere curată,
din Duhul Slavei minunat!

4. Prigoana este moştenirea
Miresei Tale pe pământ,
dar Îţi așteaptă revenirea,
Slăvit Isuse, Mire Sfânt!

5. Tu eşti Nădejdea ei prin lume,
şi în curând o vei răpi!
Pe frunte Tu i-ai scris un Nume:
al Tău - şi-n veci cu ea vei fi!

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 375