1. S-ating în suflet strune necântate,
dă-mi, Doamne, cântece din Tine vii,
/: să poarte-a cerului seninătate,
cu dulci şi liniştite armonii! :/

2. Să fiu vioară-n mâna Ta preasfântă,
cu strune acordate-n adevăr,
/: s-aducă pacea-n cel ce se frământă
şi-nmiresmarea florilor de măr! :/

3. Blândetea Ta, Isuse, şi iubirea,
şi mântuirea Ta de pe Calvar,
/: desăvârşit le poarte strălucirea
cântările ce mi le dai prin har! :/

4. Cu mulţumire şi recunoştinţă,
Isuse, Ţie pururea mă-nchin,
/: că tot ce am, prin Tine-i cu putinţă!
Fii binecuvântat, amin, amin! :/

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 5