1. Sǎ astup orice izvor,
care vine din afarǎ,
/: să n-adape gând şi dor :/
/: firii mele vechi - amară. :/

R: Doamne, Isuse!

2. Sǎ-mi închid orice oblon
dinspre lume și păcate,
/: să n-aud al străzii zvon :/
/: de îndemnuri vinovate. :/

3. Să-ntăresc și să păzesc
pururi poarta vieții mele,
/: de vrăjmaşii ce-o pândesc :/
/: sǎ mi-o copleșească-n rele. :/

4. O, Isuse, Tu cunoști
tot izvodul luciferic,
/: care-ar vrea cu-a-sale oști :/
/: sǎ m-arunce-n întuneric. :/

5. Numai Tu mă poţi deplin
să m-ajuți, să-mi dai credinţă,
/: ca să-nfrâng tot ce-i strǎin :/
/: de cereasca Ta voință! :/

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 16.