1. Ajută-mă să nu greşesc!
Să pun adevăratul nume,
la tot ce văd: și la ceresc,
şi la păcat, sau duh din lume!
R1: Să nu-nfrumusețez nimic
ce-aici își are obârşie,
şi nici să scad - oricât de mic -
din ce-i ceresc spre veşnicie!
2. Să pot deosebi deplin,
o, Doamne, calea Ta - pe Tine,
de căile cu duh străin,
oricât ar arăta de bine!
R2: Să nu amestec ce mi-ai dat,
cu-a-omului lucrări - niciuna!
Să pot cunoaşte-adevărat
şi adevărul și minciuna!
3. Când marele înşelător
se-mbracă-n înger de lumină,
prin harul Tău, să-l ştiu uşor,
să nu mă prăbuşească-n tină!
R3: Ajută-mă să nu greșesc!
Să pun adevăratul nume:
la pământesc și la ceresc;
dă-mi Duhul, Doamne, să mă-ndrume!
I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 321