1. Nu numai nevoia
s-o păstrez în mine,
ci plăcerea sfântă
ardă după Tine.
/: Doamne-aprinde-mi Tu plăcerea :/
/: vie după Tine! :/

R: Doamne, Doamne!

2. Fără fard sau formă
ci-adevăr în toate,
cine să mă facă?
Duhul Tău mă poate!
/: Dă-mi prin Duhul Tău plăcerea :/
/: pentru Tine-n toate! :/

3. Când nevoia-i una
cu plăcerea-ntreagă,
viaţa mea atuncea,
Doamne-Ţi este dragă,
/: şi-ndurarea, peste mine :/
/: Ţi-o reverși întreagă! :/

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 313