1. Ajută-mi, Doamne, rugăciunea
să împlinească scara ei:
/: să suie treaptă după treaptă
cu-al voii Tale sfânt temei! :/

R: Rugăciunea, rugăciunea
să-mi fie, Doamne-adevărată,
şi-n duh desăvârşit curată!

2. Să-nalţ spre Tine mâini curate,
nemurdărite de pământ,
/: nici de lucrări ce nu Le-ai face
prin Duhul Tău Cel pururi Sfânt! :/

3. Spre cerul Tău să se ridice
Acolo-i locuinta Ta,
/: atuncea rugăciunea-mi spusă
cu milă mi-o vei asculta! :/

4. Da, Doamne, știu că rugăciunea
născută-n voia Ta de cer,
/: e îmbrăcată-n îndurare,
și-i străbătută de-adevăr! :/

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 287