1. Ce mai pot nădăjdui,
Doamne ce mai pot?
Toate-aici s-or nărui
cu pământ cu tot.

R: Tu rămâi Nădejdea mea,
Doamne, numai Tu!
Prin furtuna cea mai grea,
și în vremea cea mai rea,
Tu rămâi Nădejdea mea,
/: Doamne, numai Tu! :/

2. Ce mai pot nădăjdui,
Doamne ce mai pot?
Mintea mea ce-ar mai dori,
dacă-n Tine-am tot!

3. Ce mai pot nădăjdui,
Doamne, ce mai pot?
Orice vremuri ar veni,
ești al meu - am tot!

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 269