1. Cuvântul ce, Doamne-l rostesc,
să fie ecoul preasfânt
/: a tot ce rostești Tu ceresc,
prin viul și sfântul Cuvânt! :/

2. Dar știi că din mine nu pot
să-Ţi semăn Cuvântul divin,
/: de nu-mi umpli Tu vasul tot
cu-al Tău adevăr cristalin! :/

3. Atinge-mi Tu gura mereu,
prefă-mi-o, prin har, în izvor
/: de apă-a Cuvântului Tău,
ca viaţă să dea tuturor! :/

4. Eu ruga mi-o-ndrept necurmat,
spre Tine, Stăpâne Slăvit,
/: prin toate să-ţi fiu mai curat
ecoul Tău clar şi sfinţit! :/

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 235