1. O, Doamne, dă-mi Tu sfânta slăbiciune,
nicicând să nu pot să mă-mpotrivesc,
/: din neştiinţă, sau de-amărăciune,
divinului Tău adevăr ceresc! :/

2. Și ne-ncetat dă-mi sfânta neputinţă,
să nu resping vreodată voia Ta,
/: ci cu iubire-adâncă și credinţă
oriunde şi oricând s-o pot purta! :/

3. Ajută-mă s-ascult cu neoprire,
Cuvântul Tău de adevăr preasfânt,
/: şi să nu pot să tac - ci-a lui vestire
să-mi fie-ntâi trăire-apoi cuvânt! :/

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 234