1. Plăcerea-i fraged bob de rouă,
ce nu ajunge ziua nouă.
Așa-i plăcerea cu păcat:
/: când s-o pătrunzi, s-a spulberat! :/

2. Plăcerea cărnii este dulce
dar n-are pernă să se culce.
Când e s-o guşti mai adâncit,
/: s-a prăbușit și s-a topit! :/

3. Plăcerea-n lume rază-ţi pare,
dar ea-i meteorit, nu soare.
Când tu te crezi întreg aprins
/: de braţul beznei ești cuprins! :/

4. Plăcerea cea adevărată
pe curăţie-i aşezată.
Hristos, prin sângele-I vărsat,
/: ne izbăvește de păcat. :/

C: El ne îmbracă-n Sine sfânt,
să fim cereşti chiar pe pământ!

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 231