1. Din ochiul nopţii suferinţei
îmi picură-ale rouăi boabe,
/: pe-mbobocirile credinţei, :/
/: ca să-nflorească, să dea roade! :/

2. Să iei să guşti şi Tu din ele,
Isuse scump, a lor dulceaţă,
/: să nu mai fie nopţi cu stele :/
/: ci albă, sfântă Dimineaţă! :/

3. Aștept măreaţa Ta minune,
când vei veni: Lumină plină,
/: şi orice noapte va apune, :/
/: că-ncepe Ziua-n veci senină! :/

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 225