1. Pune foc în ochiul meu,
Doamne, să Te pot vedea,
stinge-mi pământescul eu,
cum e sfântă voia Ta!

R1: Fără focul Tău divin,
și urechea-mi e de sloi.
Câte de la Tine-mi vin,
ea le-aruncă înapoi!

2. Mintea de nu mi-o aprinzi
cu-adevărul Tău de foc,
Tu nu poți să mă cuprinzi
în al slavei Tale loc!

R2: Ia-mi în focul Tău preasfânt
inima în plinul ei,
ca să fie pe pământ
drum spre-al harului temei!

3. Și-mi cuprinde ne-ncetat
limba cu-al iubirii jar,
ca să spună-nflăcărat
mântuirea Ta prin har!

R3: Doamne, asta-Ţi cer mereu,
să fiu foc deplin, deplin,
chipul Tău de Dumnezeu
să Ţi-l port frumos - amin!

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 205