1. Când nu pot să Te-nalţ, Isuse,
prin vorba și cântarea mea,
dă-mi Tu tăceri de cer, nespuse,
să-Ţi fie mărturie grea!

R: Tăcere bogată,
tăcere de cer,
tăcere-mbrăcată
în har și-adevăr,
dă-mi, Doamne, mereu și mereu,
când vorba mi-e slabă și-i greu!

2. Când eu nu pot s-aduc dovada
prin grai, spre harul cel de Sus,
tăcerea mea s-aducă roada,
pe care Tu o vrei, Isus!

3. Să-mi dai şi vorbă și tăcere,
Isuse - cum e voia Ta.
Din alergare, ori cădere,
folosul Tu să-l poţi avea!

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 202