1. Te laud Mângâierea mea,
o, Dumnezeul meu, Părinte,
/: şi-n timp senin, și-n vreme grea
Ţi-nalţ o laudă fierbinte! :/

2. Prin Fiul Tău, Isus Hristos,
prin jertfa Lui nespus de mare,
/: dintr-un adânc întunecos,
m-ai ridicat în sărbătoare! :/

3. Mă-nchin smerit și-Ţi mulţumesc,
de Duhul Sfânt Mângâietorul;
/: pe drumul harului păşesc
condus de El, Ocrotitorul! :/

4. Mi-ai dat apoi Cuvântul viu
să-mi fie sfântă mângâiere,
/: când trec al lumii ars pustiu,
prin el îmi dai din plin putere! :/

5. Te laud, Mângâierea mea,
o, Dumnezeul meu - și Tată,
/: Tu-mi eşti și-acum, prin lumea rea,
și-n veșnicia minunată! :/

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 190