1. Tu nu dezamăgeşti credinţa
cea sinceră, zburând spre Tine.
/: O, Doamne, umple-mi azi fiinţa
cu harul ei, să lupt mai bine! :/

2. Eu, ruga mi-o îndrept curată,
ne-mpiedicat, şi zi și noapte,
/: să am credinţa-mprospătată,
să nu ascult viclene şoapte! :/

3. Din bunătatea Ta coboară
în mine orice haruri sfinte!
/: Credinţa-i harul sfânt - comoară,
ce Tu mi-o crești mereu, Părinte! :/

4. Pe harul Tău zidesc întruna
a vieţii casă - fără tihnă -
/: pe el mă bizui totdeauna,
și am deplin, deplin odihnă! :/

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 184