1. Laudele Tale fie-n gura mea,
dar oricând și-oriunde și-n trăirea mea!
Iar Cuvântul veşnic fă-mi-l spadă grea,
cu tăişuri două-n mâna mea să stea!

R: Ca să nimicesc,
tot ce e firesc,
fie-n duhul meu,
fie-n jurul meu.
Adevărul greu,
Sfinte Dumnezeu,
să-l înalţ mereu,
Sfinte Dumnezeu!

2. Laudele Tale fie foc aprins,
să cuprindă-ntregul vieţii mele-ntins.
Iar Cuvântul fie spadă-n jar desprins,
din cereasca-Ţi gură - Soare nemaistins!

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 168