1. Ia-mi ruga cea din duhul meu,
ce nu-mi încape în cuvinte,
Preaîndurate Dumnezeu,
și du-o-n harurile-Ţi sfinte!

R1: Alege Tu ce-i de folos
trăirii mele-adevărate,
să port mireasma lui Hristos
în umbletele mele toate!

2. Nu am cuvânt și nici nu știu
să prind a duhului vibrare,
dar înaintea Ta eu viu,
Tu știi nevoia mea cea mare!

R2: În duhul meu e ruga cea
pe care vorba-mi n-o cuprinde.
Asculto-n bunătatea Ta,
şi-n foc ceresc întreg m-aprinde!

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 163