1. Du-mă, Doamne, ne-ncetat,
după voia Ta-nţeleaptă,
ca să fiu cu-adevărat
o unealtă-n mâna-Ţi dreaptă!

R: Du-mă, Doamne, du-mă-ntruna,
după voia Ta cea una!

2. Du-mă-n locul unde ştii
c-aş fi de folos mai bine,
şi, prin har, Tu să mă ții
să rodesc doar pentru Tine!

3. Du-mă-n văi, sau sus pe munţi,
dar fă viaţa mea să fie
la cei tineri, sau cărunţi
o lumină spre vecie!

4. Du-mă-n nopţi de încercări,
sau în zile-nseninate,
dar din ale mele stări
să ai Tu folos din toate!

5. Doamne-un singur lucru-Ţi cer:
să-mi dai sfânta-ncredinţare,
că prin câte trec sub cer,
sunt purtat de mâna-Ţi tare!

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 57.