1. Credinţa fără focul rugăciunii
şi rugăciunea fără de credinţă,
/: sunt căile-ascunse-a-stricăciunii,
ce ne împing spre chin și nefiinţă. :/

R: Doamne, Doamne!

2. Să fie formă goală rugăciunea,
credinţa fie munte de zăpadă
/: e planul celui rău - și-nşelăciunea
în noi, el vrea în faptă ca s-o vadă. :/

3. Isuse scump, de răul stricăciunii
ferește-ne, strigăm cu stăruinţă!
/: Credinţa ardă-n focul rugăciunii
şi rugăciunea-n flăcări de credință! :/

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 122