1. Să nu las să cadă la pământ
niciun bob din Sfântul Tău Cuvânt.
Asta-i rugăciunea mea de-acum,
/: cât mai sunt pe-al vieţii mele drum! :/

R: Să nu cadă la pământ,
niciun simț și niciun gând,
să nu las să cadă la pământ,
Doamne, eu Te rog plângând!

2. Tot ce-mi dai să se ridice Sus,
Dumnezeul Slavei făr-apus.
Prin Hristosul Tău mă rog cu foc
/: orişicând, oriunde-n orice loc! :/

3. Scurtă-i rugăciunea mea de azi,
căci sunt iar într-un adânc necaz!
Mulţumesc că nu mă laşi zdrobit,
/: Dumnezeul Sfânt și Preamărit! :/

I: Cântările Harului, volumul 18, cântarea 124